Ȋn zilele
cǎlduroase, ies din casǎ la amiazǎ şi asud prin ceainǎrii sau restaurante sau
rǎmân în lumina frumoasǎ din casa mea, la rǎcoare, unde fado-ul Marizei,
Toate bufniţele lui Filip Florian şi ceaiul de busuioc se completeazǎ ca prin
minune. Citesc despre saudade şi mi-e dor de sentimentul ǎsta, aflu lucruri noi
despre flappers şi The Roaring 20s şi îmi zboarǎ gândurile la Ivy League
şi cât de mult mi-ar plǎcea, zic eu, la Yale.
Pe de altǎ parte,
încerc sǎ nu scap niciuna din fericirile prezentului: Luc şi tachinǎrile lui,
un caiet frumos primit în dar, serile de boardgames, foamea mea de cuvinte în
românǎ, emoţia începerii unui curs. Trǎiesc, mǎ topesc de cǎldurǎ şi fericire,
râd, plâng, sunt leneşǎ, am poftǎ sǎ învǎţ sǎ înot (ah, eu, eternul student!),
mǎ hotǎrǎsc şi mǎ rǎzgândesc de mii de ori într-o singurǎ zi.
Gǎtesc? So und
so. Fac salate, împrietenesc legume trase la tigaie cu sos de roşii, mǎmǎligǎ
cu brânzǎ şi condimente, pleurotus cu sos din trei brânze diferite. Nu mi-a fost poftǎ de nimic pânǎ când am vǎzut
combinaţia asta pe wine and knives. Şi
am vrut-o.
Am tǎiat coaja de la 5 roşii, cu grijǎ ca sǎ nu iau prea mult din pulpǎ. Se
pot opǎri ca sǎ iasǎ totul ca la carte, eu eram mistuitǎ de pofte şi am zis cǎ merge
mai repede “la rece”. Le-am tǎiat în bucǎţi mai mici şi
le-am pus în blender.
Tot acolo am pus
şi doi cǎţei de usturoi, un castravete decojit, 4 ardei copţi (din borcan de la
Mega am avut eu, pe care i-am trecut puţin prin apǎ rece în prealabil), 1 ceapǎ
roşie curǎţatǎ şi o gǎlgǎiturǎ de ulei de mǎsline extra-virgin. Se potriveşte
de apǎ, eu am pus cam un pahar, şi se mixeazǎ bine. Se adaugǎ sare şi piper
dupǎ gust.
Se lasǎ la rece
minim o orǎ sau dacǎ sunteţi nerǎbdǎtori, se pot pune câteva cubuleţe de gheaţǎ
peste supǎ şi se serveşte imediat. Cu pâine cu seminţe. E delicioasǎ!
Bon app’!
Etichete: supe si ciorbe
